Protejează-ți afacerea
Dacă un angajator apelează la persoane sau servicii exterioare, aceasta nu îl exonerează de răspundere în domeniul securităţii şi sănătăţii salariaţilor.
Obligaţiile salariaţilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă nu pot aduce atingere responsabilităţii angajatorului.
Măsurile privind securitatea şi sănătatea în muncă nu pot să determine, în niciun caz, obligaţii financiare pentru salariaţi.
În cadrul propriilor responsabilităţi, angajatorul va lua măsurile necesare pentru protejarea securităţii şi sănătăţii salariaţilor, inclusiv pentru activităţile de prevenire a riscurilor profesionale, de informare şi pregătire, precum şi pentru punerea în aplicare a organizării protecţiei muncii şi mijloacelor necesare acesteia.
Securitatea muncii reprezintă un aspect important în desfășurarea activităților, în vederea evitării accidentelor de muncă și a îmbolnăvirii profesionale.
Un sistem precar de securitate și sănătate în muncă este costisitor pentru companii, în timp ce un sistem SSM corespunzător aduce dividende. Companiile cu standarde mai înalte în domeniul securității și al sănătății sunt mai durabile și au un succes mai mare.
Avantajele economice ale unui sistem SSM corespunzător sunt semnificative atât pentru companiile mari, cât și pentru cele mici. Pentru a da doar câteva exemple, securitatea și sănătatea corespunzătoare la locul de muncă:
- sporesc productivitatea lucrătorilor;
- reduc absenteismul;
- reduc plățile compensatorii;
- îndeplinesc cerințele de conformitate ale contractanților din sectorul public și privat.
Obligațiile legale
Conform legii, în calitate de angajator, aveți obligația de a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor, sub toate aspectele legate de activitatea desfășurată. Îndeplinirea acestei obligații presupune adoptarea unor măsuri precum evaluarea riscurilor la adresa securității și sănătății propriilor lucrători, asigurarea că fiecare lucrător primește formare profesională corespunzătoare referitoare la riscurile privind sănătatea și securitatea, implicarea lucrătorilor și a reprezentanților acestora în dezbateri privind sănătatea și securitatea și păstrarea unui registru al accidentelor de muncă. Unele obligații pot avea un caracter mai specific, în funcție de legislația națională sau de sectorul/tipul activității pe care o desfășurați. Și lucrătorii fac obiectul unor obligații legale privind sănătatea și securitatea. Aceștia ar trebui să își utilizeze echipamentul în mod corect și să vă informeze în legătură cu orice pericol grav și imediat sau eventuale deficiențe privind măsurile de securitate. În plus, aceștia ar trebui să colaboreze cu dumneavoastră pentru asigurarea unui mediu și a unor condiții de lucru sigure. Aspectele de sănătate și securitate pot fi discutate cu lucrătorii pe plan intern sau gestionate prin intermediul unui serviciu al întreprinderii (de exemplu, departamentul de resurse umane) sau, dacă acest lucru nu este posibil, cu ajutorul unor servicii sau persoane externe competente, ceea ce nu vă exonerează totuși de obligațiile legale care vă revin în acest domeniu. Dacă legislația națională vă permite, puteți adopta astfel de măsuri și pe cont propriu. Deoarece sănătatea și securitatea sunt o componentă indispensabilă a gestionării afacerilor, este util ca aspectele legate de SSM să fie integrate pe deplin în procedurile generale de funcționare a întreprinderii dumneavoastră. Includeți-le în activitatea dumneavoastră normală, fără a le considera o altă obligație administrativă externă care trebuie bifată. Majoritatea obligațiilor SSM vor fi, probabil, puse în aplicare chiar și în lipsa unei obligații legale, deoarece reprezintă măsuri raționale de prevenire a accidentelor și problemelor de sănătate în muncă.
Sanatatea și securitatea muncii reprezinta un ansamblu de activitați având ca scop asigurarea conditiilor optime în desfașurarea procesului de munca, apararea santatii, integritații corporale si vieții lucratorilor si a altor persoane angrenate in procesul de munca. Procedurile si standardele de securitatea muncii definesc un sistem unitar de masuri si reguli aplicabile tuturor participanților la procesul de munca. Activitatea de prevenire si protecție are ca scop asigurarea unor condiții de munca optime, prevenirea accidentelor si a îmbolnavirilor profesionale în rândul persoanelor angrenate in activitati lucrative si adaptarea la progresul știintei si tehnicii. In conformitate cu aceste reglementari, obligația de a asigura securitatea si sanatatea, în toate aspectele referitoare la munca, revine conducerii persoanei juridice iar obligațiile lucratorilor nu exonereaza de raspundere angajatorul. În România principalele acte normative care reglementează activitatea de securitate și sănătate în muncă sunt Legea 319 din 2006 – Legea securității și sănătății în muncă, si Normele metodologice de aplicare a legii 319 / 2006.
Odata cu aparitia acestor Legi termenul de “protectia muncii” a fost inlocuit cu cel de “sănătatea și securitatea în muncă” asa cum este definit in legea 319/2006.